Ce tip de psihoterapie mi se potrivește? (II)

0

În partea I am prezentat 11 tipuri de psihoterapie și în partea a II-a continui lista cu cealaltă jumătate din cele 22 de tipuri de psihoterapie menționate în primul articol.

Cuprins partea a II-a:

12. Psihoterapia integrativă
13. Psihoterapia interpersonală
14. Psihoterapia neuro-lingvistică
15. Psihoterapia pozitivă
16. Psihoterapia prin dans și miscare
17. Psihoterapia psihanalitică
18. Psihoterapia sexualității
19. Psihoterapia sistemică (Psihoterapia sistemică familială)
20. Psihoterapia transpersonală
21. Terapia prin joc
22. Terapii scurte (Psihoterapia de scurtă durată)

 12. Psihoterapia integrativă 

  • Metoda este integrativă pe mai multe paliere: al înțelegerii psihicului uman (abordat la nivel cognitiv, emoțional și spiritual) sau al metodologiei (corespunzătoare interdisciplinarității științifice – rezultate din neuroștiințe, neurobiologie, fizică cuantică sau genetică influențează evaluarea psihologică). Individul este parte componentă a unui întreg social. Această orientare integrează teoria și practica.
  • Destinată clienților de orice vârstă. Poate fi aplicată atât în sesiuni individuale, cât și de grup.
  • Utilizată în tratarea unor probleme psihice subclinice și clinice, incluzând depresia, anxietatea sau tulburările de personalitate. Terapia durează în medie între 12 – 21 ședințe, cu durata de o oră, cu frecvență săptămânală. În funcție de simptome, poate dura și mai mult.
  • Cum se desfășoară? Relația psihoterapeutică este una de influență reciprocă sau co-determinare între psihoterapeut și clientul său. Cei doi se angajează într-un efort comun, colaborativ. Totuși psihoterapeutul are o atitudine directivă, manifestată în recomandări de acțiune. Rolul clientului este unul activ, direct implicat în schimbarea pe care și-o dorește. Psihoterapia integrativă integrează elemente din mai multe orientări psihoterapeutice. Din acest motiv, necesită atât flexibilitate, cât și rigoare din partea practicienilor care aleg respectivele tehnici. Metodele și tehnicile alese sunt ghidate de constrângeri teoretice. Acestea sunt însă selectate având în vedere persoana reală, „în carne și oase”, care se află în fața psihoterapeutului.

 13. Psihoterapia interpersonală 

  • Metoda este utilizată ca o formă de terapie de scurtă durată. Aceasta a fost dezvoltată inițial pentru depresia majoră, dar a fost ulterior adaptată și pentru alte tulburări psihice.
  • Destinată pentru reducerea simptomelor depresive şi ameliorarea stimei de sine, ajutarea clientului să dezvolte strategii mai eficiente pentru soluţionarea problemelor de relaționare și o mai bună ancorare în realitate. Nu se urmărește restructurarea personalităţii clientului. IPT este o formă de terapie individuală, dar a fost testată și ca terapie de grup.
  • Cum se desfășoară? Scopul psihoterapiei interpersonale este de a elibera persoana de simptomele depresive prin rezolvarea problemelor interpersonale actuale. Terapeutul adună informații, face analiza și diagnoza relațiilor interpersonale ale persoanei deprimate pentru a identifica interacțiunile sociale, de cuplu sau profesionale problematice. Psihoterapia interpersonală identifică patru categorii de majore probleme care trebuie abordate. Acestea sunt: suferința după decesul unei persoane dragi; conflicte interpersonale în cuplu sau cu alți membri ai familiei; schimbări în rolurile interpersonale, de exemplu recent căsătorit/divorțat sau promovat/degradat în carieră; capacitate insuficientă de a iniția și a menține relații interpersonale apropiate.

 14. Psihoterapia neuro-lingvistică (NLP) 

  • Metoda adoptă o abordare practică a problemelor. Psihoterapia neuro-lingvistică se bazează pe principiul conform căruia fiecare individ reacționează mai degrabă la lumea pe care și-o construiește din propriile experiențe și percepții, decât la lumea reală.
  • Utilizată pentru probleme de socializare, dependențe, fobii, depresie și anxietate, abuz, traume, dificultăți de învățare, tulburări de greutate.
  • Destinată adesea în domeniul afacerilor și sportului.
  • Cum se desfășoară? Psihoterapia NLP ne ajută să descoperim prin ce comportamente, convingeri și procese ale gândirii am ajuns acolo unde ne aflăm în viața noastră. Astfel ulterior putem decide ce merită păstrat, îmbunătățit sau înlocuit. Putem face acest lucru prin conștientizarea gândurilor, stărilor și comportamentelor noastre și un mai bun control al acestora. De asemenea, prin identificarea modului cum comunicăm și interacționăm prin limbajul verbal și non-verbal, crearea unor strategii și comportamente mai productive, înțelegerea propriei persoane și a mediului în care trăim, precum și a schimbărilor necesare pentru a obține rezultate mai bune. Programarea neuro-lingvistica se referă la atingerea performanței în toate aspectele existenței. Criteriile eficienței personale constau în stabilirea unor obiective sau a unor rezultate așteptate, acuitatea senzorială și flexibilitatea în comportament.

 15. Psihoterapia pozitivă 

  • Metoda i se datorează lui Nossrat Peseschkian, medic neurolog, psihiatru şi psihoterapeut din Germania.
  • Conceptele acestei forme de psihoterapie pun accentul pe imaginea pozitivă a omului, se concentrează pe dezvoltarea potențialului uman și a resurselor interioare pentru autovindecare. Psihoterapia pozitivă se concentrează pe semnificația simptomelor sau situațiilor care sunt reinterpretate în sens pozitiv. 
  • Utilizată ca și terapie de scurtă durată (12-20 de ședințe) sau de lungă durată, peste 50 de ședințe, când sunt abordate elemente mai de profunzime. Clientul nu aduce doar tulburarea (boala), ci și capacitatea de a se vindeca.
  • Cum se desfășoară? Când ne pierdem echilibrul interior, pot apărea dificultăți într-una din cele patru arii importante ale vieții noastre. Acestea sunt: corp-sănătate, muncă-realizări, viitor-fantezie, contacte-relații sociale. Prin terapie, clientul devine conștient în care arie investește în mod excesiv timp și energie sau, dimpotrivă, prea puțin și descoperă ce poate să facă pentru a reechilibra balanța. De exemplu, la nașterea unui copil, tatăl se poate îngropa în muncă pentru a evita o mai mare implicare în sarcinile de familie. Această formă de terapie ia în considerare și factorii sociali și culturali relevanți în procesul de vindecare. Psihoterapia pozitivă apelează la tehnica povestirii, a parabolei, metaforei, citatelor, proverbelor. Acestea sunt considerate instrumente puternice de comunicare ce pot produce schimbarea. Această terapie înglobează modele și tehnici din alte forme terapeutice, fiind o modalitate integrativă și eclectică de psihoterapie.

 16. Psihoterapia prin dans și mișcare 

  • Metoda a apărut în anul 1950, ca urmare a fuziunii între dans și psihoterapie. Dansul făcea parte din practicile tradiționale de vindecare, unele dintre acestea păstrându-se în ritualurile șamanice. 
  • Conceptul de bază este mișcarea ca o modalitate de exprimare, de comunicare. Este și o metodă de intervenție terapeutică în scopul dezvoltării, integrării și vindecării personale.
  • Utilizată drept o metodă de explorare de sine și dezvoltare personală. Se consideră că aceasta poate conduce la o încredere sporită în capacitățile proprii, la recuperarea creativității, intuiției, la combaterea stresului.
  • Destinată adesea activităților cu copiii care prezintă tulburări de comportament, dificultăți de învățare, de comunicare, autism. Recent, este folosită alături de alte forme de psihoterapie în tratarea persoanelor care suferă de depresie, tulburări de alimentație, schizofrenie. În prezent, este studiată posibilitatea aplicării terapiei prin dans și mișcare în cazul afecțiunilor psihosomatice. Terapia poate fi de grup sau individuală.
  • Cum se desfășoară? Se folosește mișcarea liber improvizată ca punct de plecare pentru explorarea temelor personale sau pentru explorarea relațiilor cu cei din jur. Această metodă poate fi comparată cu asocierea liberă din terapiile verbale. Terapeutul poate interveni fie verbal, fie prin mișcare ca răspuns la tiparele de mișcare ale clientului, pentru a sugera, de exemplu, cercetarea unui tipar sau a unei teme de mișcare. Apoi, de obicei în cadrul unui dialog verbal, terapeutul ajută persoana în încercarea de a da un înțeles mișcării/dansului, de a descoperi semnificațiile anume pentru situația lui de viață.

 17. Psihoterapia prin relaxare și simboluri 

  • Metoda psihoterapiei prin relaxare şi simboluri a fost elaborată de dr. Koronkay Bertalan, dr. Szőnyi Magda şi prof. dr. Bagdy Emőke în anii ’70.
  • Concepţia terapeutică urmăreşte în mare măsură teoria jungiană. Relaxarea ajută la reconstrucția sistemului de autoreglare al organismului. Această terapie lucrează cu imagini, simboluri evocate și apoi elaborate, senzații corporale, emoții, modul în care o persoană le trăiește și descoperă consecințele lor în viața sa, meditație ghidată.
  • Utilizată pentru a depăşi unele vicii (fumatul sau jocurile de noroc) sau pentru a elimina comportamentele nedorite (rosul unghiilor). Poate fi folosit și pentru a diminua şi elimina anxietăţile sau fobiile (teama de a zbura cu avionul), dar și pentru alte probleme psihice sau fiziologice.
  • Cum se desfășoară? Această formă de psihoterapie constă în însuşirea unui şir de exerciţii definite prin care se elaborează reflexe condiţionate. Efectele generale ale acestor exerciții constau într-o stare de deconectare, conştiință modificată şi atenţie pasivă. Psihoterapia implică sugestii verbale şi imagini evocate cu efect terapeutic direct. Transpunerea verbală a imaginilor evocate are efect transformator şi mobilizator. Exersarea regulată are un efect cumulat, conducând la o mai bună capacitate de autoreglare. Metoda „trainingului autogen” al lui Schultz este folosită în ședințele de terapie ca metodă de relaxare profundă. Aceasta permite clientului posibilitatea de a atinge el însuși starea de calm interior, de a utiliza în totalitate forțele energetice ale vieții interioare. Este folosită cu precădere în managementul stresului și în afecțiunile psihosomatice. Pentru început, clientul este asistat de psihoterapeut în inițierea și exersarea tehnicii. În timp, acesta o asimilează și o integrează în așa fel încât să o poată accesa și utiliza ori de câte ori este necesar.

 18. Psihoterapia psihanalitică 

  • Metoda se bazează pe principiile tehnice ale psihanalizei. Aceasta pleacă de la premisa că în fiecare din noi există o parte inconștientă care ne influențează modul cum gândim și comportamentul. Această formă de terapie este bazată pe asociaţia liberă, clientul fiind încurajat să spună orice îi trece prin minte fără a se cenzura. Astfel, procesele sale de gândire vor conduce către rădăcinile inconştiente ale conflictelor interne care duc la depresie, anxietate etc.
  • Utilizată pentru o mai adâncă autocunoaștere, recuperarea stimei de sine, probleme în relaţiile de cuplu și sociale, probleme sexuale, tulburări de personalitate, probleme de separare/pierdere/doliu, tulburări afective, de comportament alimentar, de somn, anxietate, depresie, fobii, afecțiuni psihosomatice etc.
  • Destinată atât în cazul copiilor, cât și a adulților. Aceasta poate fi individuală, de grup, de cuplu sau de familie.
  • Cum se desfășoară? Terapia psihanalitică poate fi de scurtă durată (sub șase luni) sau de lungă durată (mai mulți ani). Psihoterapia psihanalitică este aplicată adesea cu o frecvenţă mai redusă decât psihanaliza (una sau două şedinţe pe săptămână). În general, terapeutul şi pacientul stau faţă în faţă, spre deosebire de psihanaliză unde de obicei clientul stă întins pe canapea.

 19. Psihoterapia sexualității 

  • Obiectivele specifice ale terapiei pot include învățarea unor metode de relaxare, o mai bună comunicare a nevoilor și așteptărilor partenerilor, adoptarea unor tehnici de atingere nonsexuală, tehnici pentru creșterea stimulării sexuale și minimizarea durerii din timpului actului sexual.
  • Utilizată atunci când intimitatea în cuplu nu funcționează așa cum ar trebui.
  • Destinată persoanelor care suferă de disfuncții sexuale. Disfuncțiile erectile, incapacitatea de a atinge orgasmul sunt adesea corelate cu depresia, anxietatea, stresul, starea de tensiune, dificultățile de comunicare în cuplu. Acestea pot constitui un semnal că problemele nu sunt de natură fiziologică, ci mai degrabă psihologică. Psihoterapia sexualității poate aduce o îmbunătățire semnificativă vieții.
  • Cum se desfășoară? Majoritatea persoanelor care suferă de disfuncții sexuale prezintă niveluri sporite de anxietate sau stres. În timpul terapiei sunt abordate ideile preconcepute despre sex, eventualele constrângeri religioase sau de altă natură. Sunt identificate disfunctionalitățile în dinamica sexuală sau de comunicare la nivelul cuplului. Este analizat istoricul sexualității clientului. Psihosexologul poate ajuta clientul să identifice situațiile generatoare de stres și gândurile care generează emoții negative. El îl poate învăța cum să înlocuiască anumite tipare nefuncționale cu alte modalități mai adecvate de a aborda situația. Terapeutul identifică atitudinea ambilor parteneri cu privire la activitatea sexuală și problemele sexuale întâmpinat. Ulterior, acesta recomandă exerciții specifice, „teme pentru acasă”, pentru rezolvarea problemelor. El realizează un plan terapeutic adaptat fiecărui caz, adecvat situației și problemelor specifice întâmpinate.

 20. Psihoterapia transpersonală 

  • Metoda a fost fondată de psihiatrul ceh Stanislav Grof.
  • Concepția de bază este că există un plan transpersonal al conștiinței. Acesta semnifică o extindere a câmpului conștiinței dincolo de limitele obișnuite ale psihicului uman, respectiv planul inconștientului colectiv al lui Jung. 
  • Utilizată pentru explorarea și dezvoltarea stărilor de conștiință modificată, a experiențelor mistice și arhetipale ale marilor religii ale lumii. Această metodă abordează practica meditației, precum și trăirile avute în cadrul tradițiilor ezoterice. Această terapie presupune o vindecare holistă, respectiv de refacere a relației cu sine însuși și cu universul.
  • Destinată persoanelor care suferă de depresie, anxietate, fobii, probleme de cuplu, dependențe, atacuri de panică, stres, stimă de sine redusă, traume etc.
  • Cum se desfășoară? Câteva din tehnicile folosite pot fi: meditația, vizualizarea ghidată (o tehnică de relaxare practicată cu ajutorul psihoterapeutului), respirația holotropică, hipnoterapia, explorarea credințelor spirituale, intrarea în contact cu „umbra” (partea întunecată a personalității, concept introdus de Jung), vindecarea copilului interior etc.

 21. Terapia prin joc 

  • Metoda este bazată pe stadiile de dezvoltare ale copilului și sprijinită de cercetări în domeniu de a ajuta copiii să se confrunte cu și să rezolve problemele pe care le experimentează de-a lungul existenței lor.
  • Utilizată în special pentru tratamentul copiilor cu tulburări de comportament și din sfera emoțională. Tehnici ale terapiei prin joc sunt utilizate însă cu succes și în psihoterapia adulților.
  • Destinată pentru o varietate de probleme ale copiilor care includ, dar nu sunt limitate la: dificultăți de învățare, de socializare, este hiperactiv, instabil, prezintă tulburări de comportament, este diagnosticat cu o tulburare de deficit de atenție, tulburare din spectrul autist etc. Această terapie este indicată și copilului care a trecut printr-o traumă sau o pierdere majoră (decesul unei persoane apropiate, divorțul părinților etc.), se află în proces de adopție sau e în îngrijire într-un cadru instituționalizat, suferă de anxietate, fobii, ticuri, tulburări de somn, boli cronice sau un handicap.
  • Cum se desfășoară? În terapia prin joc, jocurile și jucăriile sunt echivalentul cuvintelor, iar jocul echivalentul limbajului copilului. Funcția simbolică a jocului este cel mai important aspect, asigurând copiilor posibilitatea de a-si exprima emoțiile și gândurile. Acest proces permite terapeutului să experimenteze, într-un mod personal și interactiv, dimensiunile universului interior al copilului. Relația terapeutică asigură o dezvoltare dinamică și vindecarea. Terapia prin joc nu este o relaționare în care copilului i se permite orice. Aceasta deoarece copilul nu se simte în siguranță într-o relație în care nu există limite. Limitele asigura predictibilitatea. În funcție de gravitatea manifestărilor observate, va fi stabilită durata aproximativă a demersului terapeutic.

 22. Terapia scurtă (psihoterapia de scurtă durată)

  • Metoda are ca scop principal soluționarea unor probleme concrete, actuale ale clientului. Ea nu implică o analiză detaliată a istoricului său de viață. Întreprinderea psihoterapeutică este bidirecțională, clientul însuși implicându-se activ în soluționarea problemelor. Demersul psihoterapeutului este totuși unul directiv. Date fiind obiectivele clientului, acesta recomandă direcții de urmat pentru a maximiza șansele de a le îndeplini.
  • Utilizată pentru găsirea de soluții, pune accentul pe scopurile și obiectivele clientului, nu pe cauzele problemelor sale. În consecință, abordarea terapeutică e centrată în mai mare măsură pe viitor decât pe analiza și interpretarea evenimentelor din trecut.
  • Cum se desfășoară? Din instrumentarul psihoterapiei de scurtă durată fac parte o serie de întrebări standard. „Întrebarea miracol”, de pildă, este un exemplu util pentru înțelegerea acestui demers terapeutic. Clientul este rugat să își închipuie o întâlnire cu Zâna cea Bună care îl atinge cu bagheta magică. Aceasta îi îndeplinește o dorință arzătoare, anume soluționarea problemei pentru care s-a adresat psihoterapeutului. Apoi este rugat să descrie în termeni cât mai concreți și cât mai în detaliu cum ar arăta ziua în care s-ar produce această schimbare. Cum ar fi ea diferită față de „aici și acum”. În acest fel, psihoterapeutul stabilește alături de client obiectivele de urmat, pentru ca apoi să treacă la conturarea traseului de la momentul prezent până la soluționarea problemei.
  • Destinată în tratarea dependențelor de substanțe, în special a celor de alcool. Poate fi utilă clienților de toate vârstele, de la adolescenți până la adulți. De asemenea, poate fi aplicată atât ca psihoterapie individuală, cât și de grup.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here