Care este diferența dintre un psihiatru, un psiholog și un psihoterapeut? Ce face mai exact un psihanalist, un psihoterapeut rogersian, unul gestalt sau unul ericksonian? Ce presupune psihoterapia cognitiv-comportamentală? Cât durează terapia? De cele mai multe ori persoanele care vor să apeleze la un psihoterapeut au inițial mai multe întrebări, nu știu ce tip de terapie trebuie să aleagă și nu știu ce li se potrivește. Înainte de toate, există o serie de factori care trebuie luați în considerare în alegerea unui tip de psihoterapie, printre care se numără:
- structura și modul individual de a funcționa
- natura problemei pentru care te-ai hotărât că ai nevoie de terapie
- intensitatea problemei pe care vrei să o soluționezi
- concepția asupra bolii
- toleranța suferinței psihice
- capacitatea de simbolizare și de stabilire a relațiilor
Toate aceste criterii sunt stabilite individual, după o evaluare psihologică preliminară care acoperă mai mulți factori. Există multe orientări în psihoterapie, iar metodele sunt adaptate în funcție de client, de formarea psihoterapeutului și de personalitatea acestuia.
Mai întâi aș face rapid distincția dintre psihiatru, psiholog și psihoterapeut. Primul, psihiatrul adică, este medic cu specializarea în psihiatrie. El diagnostichează și tratează medicamentos tulburările psihice. Psihologul este cel care face consiliere și lucrează în psihologia muncii sau psihologia organizațională, de exemplu. Psihologul nu face terapie. Psihoterapeutul este acel psiholog care și-a făcut formarea în psihoterapie, după terminarea facultății de psihologie. El face terapie și are clienți, nu pacienți. Pacienții îi are doar psihiatrul.
Al doilea aspect important ar fi durata psihoterapiei. Aceasta variază în funcție de abordarea terapeutică, gravitatea problemelor și preferințele pe care le are clientul și terapeutul. Psihanaliza poate dura ani de zile, în timp ce terapia cognitiv-comportamentală durează câteva luni.
Mai jos am ales 22 de tipuri de psihoterapii cu care urmează să vă fac cunoștință. Sper ca prezentarea să vă ajute să vă faceți o idee despre ce înseamnă fiecare tip de terapie în parte. Astfel vă puteți da seama ce abordare vi se potrivește mai bine și cu care terapie rezonați mai mult. Am împărțit cele 22 de terapii în două articole:
Cuprins partea I:
1. Analiza tranzacțională
2. Psihanaliză
3. Psihodramă
4. Psihoterapia adleriană
5. Psihoterapia analitic existențială și logoterapia
6. Psihoterapia analitică (jungiană)
7. Psihoterapia centrată pe persoană (rogersiană)
8. Psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC)
9. Psihoterapia ericksoniană
10. Psihoterapia experiențială
11. Psihoterapia Gestalt
Cuprins partea a II-a:
12. Psihoterapia integrativă
13. Psihoterapia interpersonală
14. Psihoterapia neuro-lingvistică
15. Psihoterapia pozitivă
16. Psihoterapia prin dans și miscare
17. Psihoterapia psihanalitică
18. Psihoterapia sexualității
19. Psihoterapia sistemică (Psihoterapia sistemică familială)
20. Psihoterapia transpersonală
21. Terapia prin joc
22. Terapii scurte (Psihoterapia de scurtă durată)
1. Analiza tranzacțională
- Metoda a fost dezvoltată de către psihiatrul canadiano-american Eric Berne în anii 1950.
- Conceptele cu care lucrează analiza tranzacțională sunt de natură psihanalitică, umanistă și cognitivă. Atunci când comunicăm, folosim diferite fațete ale personalității noastre: Copil, Părinte sau Adult (cele trei stări ale Eului). Copilul este folosit pentru a-și exprima emoțiile și creativitatea. Părintele este utilizat pentru a-și purta de grijă sieși și celorlalți și a respecta regulile sociale. Adultul este necesar pentru a concretiza tendința creatoare a Copilului.
- Utilizată pentru a identifica acele comportamente, emoții și gânduri ce împiedică dezvoltarea umană la potențial maxim.
- Destinată persoanelor care întâmpină dificultăți relaționale: timiditate, agresivitate, susceptibilitate, lipsă de afirmare de sine, dar și doliu etc. Este folosită în terapia individuală, de grup, de cuplu sau de familie.
- Cum se desfășoară? Pacientul are un dialog cu terapeutul și stabilește obiectivul pe care vrea să-l atingă. În psihoterapie se lucrează cu scenariul de viață. Totodată, se analizează tranzacțiile sau interacțiunile sociale pentru a identifica și eventual modifica stările dominante ale Eului persoanei. AT pune accentul pe dezvoltarea rațiunii și pe utilizarea argumentării ca metodă de consiliere.
2. Psihanaliza
- Metoda a fost fondată de către Sigmund Freud între anii 1885 şi 1939.
- Conceptele de la care Freud pleacă sunt că în fiecare din noi există o parte inconștientă care ne conduce și influențează modul de a gândi și comportamentul. Sănătatea psihică presupune conștientizare, adică aprecierea corectă a comportamentelor, gândurilor și emoțiilor noastre.
- Utilizată atât pentru o cunoaștere mai autentică personală, cât și pentru un spectru larg de problematici psihice și psihosomatice.
- Destinată copiilor și adulților.
- Cum se desfășoară? Psihanaliza este o terapie prin vorbire, bazată pe asociaţia liberă. Clientul este încurajat să spună orice îi vine în minte, fără cenzură. Cu ajutorul intervenţiilor terapeutului, clientul devine din ce în ce mai capabil să recunoască procesele de gândire care stimulează conflictele. Rezolvarea acestor conflicte și punerea lor în context sau dizolvarea lor va face loc pentru noi alegeri. Durata unei analize este greu de estimat, dar în medie este de 3-5 ani.
3. Psihodrama
- Metoda a fost întemeiată de J.L.Moreno (1889-1974). El a pus bazele psihoterapiei de grup.
- Conceptele moreniene pleacă de la este ideea că în fiecare om există un potenţial creativ, care însă stă la dispoziţie numai limitat. În concepţia lui despre om şi viaţă individul, grupurile şi societăţile sunt considerate entităţi cu potenţial de schimbare.
- Utilizată în dobândirea unei viziuni mai clare asupra unor probleme, mergând până la soluționare. Psihodrama nu este doar terapie de grup. Este mai degrabă psihoterapie individuală practicată într-un grup. Această abordare dă ocazia de a experimenta cu noi modalități de a gândi, de a privi lucrurile și de a se comporta.
- Destinată pentru sprijinul oamenilor care au pierdut pe cineva drag sau au trăit un alt eveniment traumatic. Le poate servi celor ce doresc să-și restabilească încrederea în sine și în propriile capacități de comunicare sau de a face față situațiilor stresante (de ex., vorbitul în public). În privința tulburărilor patologice, psihodrama este eficientă în tratamentul adicției, tulburării de stres post-traumatic, autismului, tulburării de comportament alimentar sau al celei de dezvoltare.
- Cum se desfășoară? Sesiunile durează 1 – 2 ore, într-un spațiu care permite instalarea unei scene, într-un context de grup. „Scenariul” este lumea din interiorul minții clientului – o lume care cauzează probleme. Terapeutul – „regizor psihodramatic” – îl ghidează pe fiecare client în a reprezenta scenic întâmplări marcante din trecutul său, pregătirea unui eveniment viitor, vise sau fantasme. Ceilalți participanți joacă diverse roluri în scenetă. Interpretarea lor asupra rolului jucat (de ex., o persoană semnificativă din viața celui a cărui piesă se joacă) este folositoare pentru că aduce la suprafață noi perspective.
4. Psihoterapia adleriană
- Metoda se bazează pe teoriile psihologice ale lui Alfred Adler, făcând parte din sfera terapiilor psihodinamice (psihanalitice), dar accentul față de precursorul său, Freud, se schimbă.
- Conceptele psihoterapiei adleriene se concentrează asupra conștientului, deși distincția dintre conștient și inconștient e păstrată. Omul este văzut ca ființă prin esență socială, spre deosebire de individualismul freudian. Problemele de relaționare socială (de exemplu sentimentul de inferioritate față de semeni) reprezintă principala sursă a tulburărilor psihice.
- Utilizată pentru stabilirea unei relații pozitive între client și comunitatea din care face parte. Aceasta permite înlocuirea gândurilor și comportamentelor maladaptative cu unele dezirabile pentru asigurarea bunăstării psihice.
- Destinată pentru toate vârstele și tipurile de tulburări mentale, atât în format individual, cât și ca terapie de grup, de familie sau de cuplu.
- Cum se desfășoară? Psihoterapia adleriană este o terapie pe termen scurt. Relația terapeutică se bazează pe reciprocitate, cooperare și acceptare; atât terapeutul, cât și clientul sunt implicați activ în proces. Povestea de viață a clientului este investigată în detaliu, dar fără să neglijeze nici visele sau fantasmele. Accentul este pus pe relații (de familie, de prietenie, de cuplu, profesionale) și rolul lor în conturarea personalității clientului. Terapeutul ghidează schimbarea recomandând direcții de urmat, în timp ce clientul acționează în baza celor aflate despre sine în etapele anterioare și a recomandărilor terapeutului. Psihoterapia adleriană se desfășoară în ședințe de 45-50 de minute cu adulți sau 30 de minute cu copii. Clientul primește și „teme pentru acasă”, adică sarcini care susțin schimbarea comportamentală dorită. Spre exemplu unui client cu fobie socială i se poate cere ca în fiecare zi (până la ședința următoare) să întrebe un trecător necunoscut cât e ceasul.
5. Psihoterapia analitic existențială și logoterapia
- Metoda aparține neurologului și psihiatrului vienez Viktor Frankl (1905-1997) și constituie o formă de psihoterapie de lungă durată.
- Conceptul de “existență” este esențial în acest tip de terapie. Omul are nevoie de o viață încărcată de sens, clădită liber și responsabil. Logoterapia (din grecescul logos = cuvânt) este un termen folosit de Viktor Frankl prin care acesta desemna tehnica psihoterapeutică. Simptomele celor care suferă de tulburări psihice sunt expresia alienării, înstrăinării de adevărata natură a sinelui.
- Utilizată pentru ca omul să ajungă să trăiască în conformitate cu așteptările celorlalți și mai puțin cu propriile sale dorințe și așteptări. El trebuie să capete curajul de a se contura pe sine în acord cu modul său unic de a ființa în lume. Pe măsură ce clientul conştientizează că este unicul responsabil de ceea ce este și de viața sa, el reuşeşte să accepte prezenţa anxietăţii (normale și nu patologice) ca un aspect necesar al unei vieţi autentice. El reușește astfel să-şi stabilească identitatea personală, să-şi contureze scopuri în acord cu aceasta, să-şi construiască relaţii sociale și personale satisfăcătoare, să fie satisfăcut de sine şi de viaţa sa.
- Destinată în tulburările de natură psihogenă, psihosomatică și psihosocială.
- Cum se desfășoară? Terapeutul are sarcina de a-l învăța pe client să facă faţă anxietăţii inerente alegerilor luate şi să accepte ideea că destinul său nu este determinat din afară, de forțe exterioare, ci de propriile sale alegeri. Temele majore abordate în terapie sunt libertatea şi responsabilitatea, izolarea, alienarea, anxietatea, moartea şi implicaţiile ei pentru viaţă şi permanenta căutare a sensului vieţii. Relația terapeut-client se conturează astfel ca una de acceptare necondiţionată, respect, înţelegere și valorizare. În această abordare, pot fi folosite unele tehnici psihanalitice sau caracteristice orientării comportamentaliste, în funcţie de situaţia concretă a clientului.
6. Psihoterapia analitică (jungiană)
- Metodă psihoterapeutică dezvoltată de Carl Jung, care își are originea în psihanaliza freudiană.
- Utilizată în realizarea procesului de „individuație”, respectiv de autodescoperire și autodezvoltare care permit persoanei să ducă o viață semnificativă și împlinită.
- Destinată persoanelor care suferă de diverse tulburări, printre care anxietate, depresie. De asemenea, este potrivită pentru o mai bună dezvoltare personală, adaptare în plan social și relațional, găsirea unui scop în viață, ducerea unei existențe cu sens și împlinită.
- Cum se desfășoară? Clientul și terapeutul colaborează pentru ca primul să ajungă la o conștientizare de sine ridicată. Astfel clientul se eliberează de anumite tipare comportamentale neadecvate. Clientul ajunge să accepte acele aspecte ale existenței pe care nu le poate schimba și va putea modifica acele lucruri care stau în puterea sa pentru a-și îmbunătăți existența. Pentru a ajunge la inconștient, se apelează la simbolurile prin care se manifestă acesta în visuri, mituri, domeniul artelor, spiritualitate, imaginația creativă. Perceperea acestor simboluri conduce la transformarea conștiinței. Ședințele de terapie se axează pe experiențele cotidiene ale clientului, amintiri, visuri, sentimente și idei în legătură cu aceste experiențe.
7. Psihoterapia centrată pe persoană (psihoterapia rogersiană)
- Metoda a fost fundamentată de Carl Ransom Rogers (1902-1987).
- Destinată tuturor categoriilor de vârstă și utilizată în depresie, anxietate, alcoolism, psihoze (în cazul persoanelor care nu suferă de o pierdere profundă a contactului cu realitatea), tulburări psihosomatice, de comportament, probleme de relaționare, disfuncții cognitive și tulburări de personalitate. Poate fi individuală, de grup sau de familie.
- Utilizată pentru a ajuta clientul să devină autonom, să se simtă liber și să-și accepte responsabilitatea pentru viața sa.
- Cum se desfășoară? Terapeutul adoptă o atitudine pozitivă și are rolul de a oferi pacientului un mediu empatic, în care acesta să se simtă acceptat și respectat necondiționat, acestea fiind condițiile care vor conduce la schimbare. Conform teoriei rogersiene, relația terapeutică este cea care promovează creșterea și dezvoltarea integrată a clientului și nu anumite tehnici sau metode terapeutice. Terapia poate fi de scurtă durată, de 5-10 ședințe, sau poate ajunge la un an sau mai mult, frecvența ședințelor fiind stabilită de client și discutată împreună cu terapeutul.
8. Psihoterapia cognitiv-comportamentală
- Metoda a fost elaborată începand cu anii ’60, de către doi psihiatri americani, Albert Ellis și Aaron Beck.
- Conceptele acestui tip de psihoterapie se bazează pe teoria conform căreia există o relaţie de reciprocitate între procesele cognitive (gânduri), emoţii şi comportament.
- Destinată adulților și copiilor.
- Utilizată pentru a trata atacuri de panică, fobii, anxietate socială, anxietate generalizată, tulburare obsesiv-compulsivă, depresie, tulburări de comportament alimentar, tulburări de somn, disfuncţii sexuale, dependenţe, tulburări ale copilului și adolescentului, probleme de cuplu. Poate fi aplicată sub formă de psihoterapie individuală, de grup, de cuplu sau de familie.
- Cum se desfășoară? Terapeutul ajută clientul să-și corecteze distorsiunile din gândire fie prin recunoașterea raționamentului său eronat, fie prin acumularea de noi informații, care pot fi mai apropiate de realitate. Prin corectarea acestor concepții eronate, prin învățarea unor noi modalități de adaptare la realitate, prin discriminări adecvate și prin exercițiu, clientul își învinge dificultățile psihice. Terapeutul are sarcina de a-l învăța pe pacient elementele de bază ale unui model de gândire sănătos. Relația dintre cei doi este una de colaborare. Pacientul trebuie să conștientizeze problemele pe care le are și să participe activ la schimbarea gândirii și a comportamentului său. Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de terapie de scurtă durată. Abordarea este centrată pe „aici şi acum”.
9. Psihoterapia ericksoniană
- Metoda a fost creată de psihiatrul american Milton Erickson (1901-1980).
- Conceptul acestei terapii este acțiunea, având în vedere relația dintre procesele inconștiente și cele conștiente. Se creează oportunități pentru client în scopul ca acesta să ajungă la noi interpretări și capacități prin conștientizarea proceselor inconștiente și trăire experiențială. Se pune accentul mai puțin pe prescrierea unor modalități de acțiune.
- Destinată în terapia adulților, copiilor, de cuplu sau a familiei.
- Utilizată în tulburările de comportament.
- Cum se desfășoară? Această terapie presupune o căutare din partea clientului, mediată de terapeut, a resurselor interioare necesare schimbării dorite. Psihoterapeutul intervine ajutând clientul să deblocheze resursele sale interioare. În cadrul hipnozei ericksoniene, terapeutul mediază o punte de legătură cu inconștientul, într-o manieră directă și fără a-l interpreta, permițându-i să se exprime și să acționeze. Schimbarea terapeutică apare astfel ca un proces de depășire a limitelor conștiente. Persoana ajunge să cunoască ceea ce nu știa că știe deja. Acesta găsește propria interpretare a situației și modalitate de a acționa în vederea producerii schimbării și a rezolvării problemei. Relația terapeutică se bazează pe respect, înțelegere și empatie. Terapeutul și clientul dezvoltă o relație colaborativă. Se pornește de la presupunerea că acesta din urmă știe cel mai bine ce îi este util. Uneori, o anumită tehnică aplicată de terapeut e posibil să nu dea rezultatele scontate. Acest lucru constituie un semnal pentru schimbarea strategiei de lucru. Astfel, demersul terapeutic rămâne deschis alternativelor în ce privește alegerea tehnicilor adoptate. Psihoterapia ericksoniană poate include sau nu în tehnicile adoptate și hipnoza ericksoniană. Această psihoterapie este considerată a fi de scurtă durată.
10. Psihoterapia experiențială
- Metoda are rădăcini în filosofia existenţialistă, mai exact în principiul că oamenii sunt într-un proces continuu de autodescoperire şi în fenomenologie, respectiv în teoria câmpului. Conform teoriei câmpului, persoana este concepută ca un câmp și orice eveniment care are loc într-o parte a câmpului este resimțit în toate celelalte părţi ale sale. Psihoterapia experiențială constituie un tip de psihoterapie holistică ce se centrează în principal pe procesul de dezvoltare umană și schimbare de sine.
- Destinată identificării unor strategii optime de adaptare la stres, reducerea anxietății, a furiei și a atacurilor de panică. Clientul este ajutat în depășirea unor traume personale, îmbunătățirea imaginii de sine, folosirea și deblocarea propriilor resurse, regăsirea sensului existenței. Este potrivită ca terapie individuală, de grup, de cuplu sau familie.
- Utilizată pentru o mai bună cunoaștere de sine și instaurarea armoniei în relațiile de cuplu, cu familia, cu colegii. Terapia are ca scop deblocarea și activarea capacităților individuale. Obiectivul constă în atingerea unei maturități psihologice, astfel încât personalitatea să fie reintegrată și unificată.
11. Psihoterapia Gestalt
- Metoda se bazează pe o abordare care îi învață pe oameni să beneficieze de pe urma conștientizării experienței prezente. Interpretările prezentului în lumina experiențelor trecute sunt lăsate deoparte.
- Utilizată în anxietate, depresie, lipsa stimei de sine, dificultățile de relaționare socială, disconfort fizic sau durere cronică. Alături de metode proprii, această orientare terapeutică poate angrena și tehnici din artă sau din alte terapii în atingerea obiectivelor.
- Destinată tuturor vârstelor, în sesiuni de terapie individuale sau de grup.
- Cum se desfășoară? Distincția clară între experiența directă și interpretarea secundară e dezvoltată pe parcursul terapiei. Clientul e învățat să conștientizeze ceea ce i se întâmplă aici și acum. Este evidențiat în primul rând rolul senzațiilor, percepțiilor și al gândurilor prezente în declanșarea proceselor de schimbare.
Partea a II-a include continuarea cu tipurile de psihoterapii 12-22 din al doilea cuprins.