Cum m-am lăsat de fumat

Începutul: 2003 (16 ani)

15-16 ani, adolescență, liceu, formarea personalității și momentul în care m-am apucat de fumat. Era cool, bineînțeles, și eu nu eram mai prejos. Aveam impresia că mă pot lasa oricând, că eu nu sunt dependentă de nimic, că fumez doar pentru că vreau să fumez și dacă nu mai vreau, eu de mâine nu mai fumez. Azi o țigară, mâine două și în câteva luni am realizat că fumam zilnic. Îmi cumpăram Winston de ăla albastru, pachet mic cu 10 țigări. Țigările nu erau așa de scumpe, un pachet de țigări costa câțiva lei, plus că puteai să îți iei și la bucată.

Prima tentativă: 2007-2008 (20 ani)

Viața mea de student nu a fost atât de rea, adică aveam strictul necesar și mă descurcam cu banii primiți lunar. În comparație cu alții, pot să spun că eram norocoasă că nu stau la cămin, ci în chirie, în condiții umane de trai. Totul a fost ok până să mă mut în Romană, unde plăteam o chirie mult prea mare, într-o zona în care aveam numai magazine cu produse la suprapreț, facturile erau mult mai mari și imediat mi-a ajuns cuțitul la os. Moment numai bun să mă hotărăsc că e timpul să mă las de fumat. În acea perioadă țigările se scumpeau de pe o zi pe alta și toată lumea zicea că “nu se mai poate, dacă se fac țigările x lei, gata, mă las!”

Planul măreț era în felul următor: să–mi cumpăr cele mai slabe țigări existente, să fumez mai puțin și în rest să mănânc semințe. Citisem că e bine să îți ții mâinile ocupate, să menții gestul, dar să schimbi țigările cu altceva. Cu toate că nu eram o mâncătoare de semințe, am ales semințele și nu bomboanele pentru că îmi era frică să nu iau 100 kg în 7 zile. Mâncam atât de multe semințe încât îmi amorțea vârful limbii de la sare și mi se încrețeau buzele. Mâncam și plângeam. Mâncam! Și nu fumam.

Toată încercarea asta a durat puțin și ușor, ușor am început să fumez țigările tari de dinainte, m-am obișnuit cu noul preț mare al țigărilor și fără să–mi dau seama, totul a revenit înapoi la normal. Adevărul este că întotdeauna se găsesc bani de țigări. Banii se drămuiesc abia după ce îți cumperi țigări. Există banii de țigări și banii pentru celelalte lucruri.

Perioada pre-lăsat de fumat: 2012-2013 (23 ani)

Angajată, independentă, facturi, țigări tot mai scumpe = viață grea. Cam cu doi ani înainte să mă las de fumat descoperisem tutunul de rulat. Îmi cumpăram tutun, foițe, filtre și aveam un aparat cu care îmi rulam țigările. Trecusem pe țigările rulate pentru că mi se păreau mai ieftine, dar și mai bune.

Cum m-am lăsat de fumat: 2015 (27 ani)

București, vara oribilă a lui 2015 – momentul în care am simțit că e timpul să mă las de fumat. Da, urăsc pur și simplu verile în București, țin să menționez asta cu fiecare ocazie. Căldura infernală și aerul irespirabil al verii în București creează în fiecare an momentul ideal pentru a te lăsa de fumat. Dacă locuiești în București, profită și tu anul acesta! ????

În perioada aceea eram mai tot timpul obosită, erau zile în care mă târam până la birou, nu visam decât să dorm, eram stresată, aveam migrene, dureri de stomac, greață, amețeli, tensiune mare, bătăi neregulate ale inimii și tot tacâmul. Am început fără să vreau să fumez mai puțin pentru că simțeam că nu mai pot să fumez așa mult. Eram deja șubredă și după ce fumam o țigară nu făceam decât să îmi înrăutățesc starea. Simțeam că țigările îmi fac rău. Chiar dacă toți fumătorii citesc cum că țigările te omoară, că țigările sunt vinovate pentru o grămadă de boli, că nu faci decât să-ți bagi în tine niște substanțe nocive, tot degeaba. Toate informațiile astea nu înseamnă nimic. Fumătorii nici nu stau să se gândească sau să conștientizeze că ar putea într-o zi să moară din cauza fumatului. Că țigara aia nu aduce absolut nimic bun, nu te ajută să treci peste depresie, nu te ajută să-ți rezolvi problemele. Plăcerea de a fuma un pachet de țigări pe zi este o prostie.

Revenind, ziceam că începusem să reduc fără să–mi dau seama țigările. Ieșeam la birou pe terasă la țigară și fumam jumătate de țigară cu scârbă. Apoi am început să ies din ce în ce mai rar la țigară și să trag două fumuri dintr-o țigară și apoi să o sting. Îmi era tot mai rău după ce fumam. Frumos era că eu insistam să fumez în continuare, cu toate că-mi venea la propriu să vomit și amețeam ca și cum aș fi fumat pentru prima dată. Asta până într-o zi când am zis că nu mai are niciun sens să mă chinui. Înainte să mă las de fumat de tot, fumam în total cam 1-3 țigări pe zi. Poate că și de asta am reușit să le las dintr-o dată.

Am înlocuit țigara cu o țigară electronică. Nu prea am folosit țigara electronică, dar eram liniștită că am un backup în cazul în care am nevoie de o țigară. După vreo 2-3-4 luni, când mi-am făcut ordine în geantă și am dat peste țigara electronică, am zis că e momentul să renunț și la ea. Cu toate că nici nu mai știam de existența ei în geanta mea, mi-a fost puțin greu să renunț la ea.

Perioada de după

Chestiile alea care se întâmplă cu organismul tău atunci când te lași de fumat… da, sunt adevărate. Pe mine m-a mirat cel mai mult treaba cu mirosul. Având și niște alergii, nasul îmi era mai tot timpul înfundat. Atunci când nu era înfundat și fumam, nasul mi se se înfunda imediat. Pe lângă asta, când fumezi chiar nu mai simți anumite mirosuri. Un fost fumător poate să pară ipocrit când spune că acum nu mai suportă fumul de țigară. Cu toate că am fumat mult, am stat în fum de țigară, dormeam unde fumam, acum mi se pare absolut oribil fumul de țigară. Simt cum mi se impregnează în piele, în par, în haine și peste tot. Este de ajuns să sufle cineva două fumuri lângă tine ca să te împuți tot. Fumătorul nu simte împuțiciunea, dar nefumătorul da. Îmi amintesc cum și mie mi se păreau puțin închipuiți cei care se strâmbau la fumul meu de țigară, însă acum îi înțeleg perfect. Chestia e că fumătorul nu simte mirosul acela oribil.

☻

Am fumat timp de 12 ani. M-am apucat de fumat în clasa a IX-a, în 2003 și m-am lăsat de fumat în 2015. Au trecut aproape 3 ani de când nu am mai aprins o țigară și în tot acest timp nu m-am gândit decât o singură dată să mă reapuc. Nu am făcut-o. Nu cred că o să mă apuc din nou de fumat, acum nu găsesc niciun motiv bun să o fac, ba din contră, însă never say never.

Cred că atunci când e vorba de sănătate, motivația de a te lasa de fumat este mai mare. Abia atunci cred că devii conștient că ceva nu e ok și că nu are niciun sens să îți faci rău.

Câteva persoane din jurul meu s-au lăsat de fumat prin două metode:

1. Citind celebra carte a lui Allan Carr, „Metoda ușoară – în sfârșit nefumător” – da, cunosc persoane care s-au lăsat de fumat citind această carte. Nu am citit-o, nu știu despre ce este vorba, dar se pare că e foarte convingătoare.
2. De pe-o zi pe alta, adică azi te hotărăști că te lași de fumat și din acel moment nu mai aprinzi nicio țigară. Niciuna.

BONUS! Vă las aici două articole care mi-au plăcut: Sfatul unui fost fumător pentru cei care vor să se lase de fumat și Povestea fumurilor mele.